De ce a fost scoasă Cartea lui Enoh din Biblie?
Cartea lui Enoh este una dintre scrierile apocrife cele mai controversate și fascinante. Deși astăzi nu face parte din canonul Bibliei majorității denominațiilor creștine, aceasta a fost extrem de influentă în perioada de început a creștinismului și în tradiția evreiască. Totuși, în ciuda importanței sale istorice și religioase, Cartea lui Enoh a fost exclusă din canonul oficial al Bibliei, ridicând întrebarea: de ce a fost scoasă?
Contextul istoric al Cărții lui Enoh
Cartea lui Enoh, cunoscută și sub numele de 1 Enoh, este o colecție de scrieri atribuite lui Enoh, un patriarh biblic care, conform Genezei, a fost strămoșul lui Noe și „a umblat cu Dumnezeu”. Cartea a fost scrisă între secolul al III-lea î.Hr. și începutul primului secol d.Hr., într-o perioadă de agitație religioasă și politică în Iudeea. Textul a circulat inițial printre evreii din perioada celui de-al Doilea Templu și a fost foarte apreciat în unele cercuri religioase.
Cartea lui Enoh descrie în detaliu viziunile patriarhului cu privire la îngeri căzuți, păcatul omenirii și venirea judecății divine. Ea introduce concepte complexe despre structura cosmosului, lupta dintre bine și rău și rolul mesianic în mântuirea lumii. Unul dintre aspectele cele mai notabile ale textului este descrierea îngerilor căzuți, numiți „Veghetorii”, care au păcătuit prin faptul că au avut relații cu femei pământene, ducând la nașterea giganților.
Canonizarea Bibliei și rolul Cărții lui Enoh
Unul dintre motivele pentru care Cartea lui Enoh a fost exclusă din Biblie are legătură cu procesul complex al canonizării. În primele secole ale creștinismului, nu exista o Biblie unică și standardizată. Diverse comunități creștine și evreiești aveau propriile colecții de texte sacre, iar decizia privind ce cărți ar trebui incluse în canonul Bibliei a fost una graduală și influențată de factori teologici, politici și culturali.
Deși Cartea lui Enoh a fost influentă în rândul unor grupuri de evrei, inclusiv esenieni (cei care au scris Manuscrisele de la Marea Moartă), ea nu a fost niciodată acceptată oficial de către autoritățile religioase evreiești ca parte din Tanah (Biblia ebraică). În jurul secolului al II-lea d.Hr., iudaismul rabinic a stabilit un canon restrâns al Bibliei ebraice, iar Cartea lui Enoh a fost exclusă, probabil din cauza conținutului său eshatologic și a accentului pe mitologia îngerilor căzuți, care nu era aliniat cu învățăturile rabinice.
Creștinii timpurii, pe de altă parte, au continuat să citeze Cartea lui Enoh, iar unii Părinți ai Bisericii, precum Iustin Martirul și Irineu de Lyon, au considerat-o o lucrare importantă. De asemenea, Cartea lui Enoh este citată în Epistola lui Iuda din Noul Testament, ceea ce dovedește că avea o anumită autoritate în cercurile creștine timpurii. Cu toate acestea, pe măsură ce Biserica Creștină a început să stabilească un canon oficial al Bibliei, Cartea lui Enoh a fost înlăturată treptat din lista cărților considerate inspirate.
Controverse teologice
Una dintre problemele fundamentale care au dus la excluderea Cărții lui Enoh din canonul Bibliei a fost natura sa teologică controversată. Textul conține o serie de idei care nu erau în totalitate compatibile cu învățăturile oficiale ale iudaismului sau creștinismului ortodox.
- Îngerii căzuți și Veghetorii: Cartea lui Enoh descrie detalii complexe despre o categorie de îngeri numiți Veghetorii, care au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Aceștia sunt prezentați ca ființe care au corupt umanitatea și au dus la crearea unei rase de giganți. Această narativă nu se regăsește în mod direct în celelalte texte canonice și poate fi considerată prea mitologică și speculativă pentru a fi inclusă în canon.
- Mesianismul și eshatologia: Cartea lui Enoh conține profeții despre venirea unui Mesia, însă imaginea acestuia este destul de diferită de cea prezentată ulterior în Noul Testament. Aceste viziuni eshatologice intense și complexe ar fi putut contribui la decizia de excludere, deoarece nu corespundeau exact doctrinelor care se conturau în bisericile creștine.
- Cosmologia neconvențională: Cartea conține descrieri detaliate ale structurii cerurilor și ale cosmosului, care nu se alinia perfect cu perspectivele teologice acceptate ulterior. De exemplu, Enoh vorbește despre mai multe ceruri și diverse dimensiuni, un subiect care nu apare cu aceeași claritate în textele canonice.
Adoptarea și marginalizarea sa
După ce creștinismul s-a extins și a devenit religia oficială a Imperiului Roman, liderii bisericii au dorit să standardizeze textele sacre pentru a evita confuziile și ereziile. Acesta a fost unul dintre momentele cheie când Cartea lui Enoh a fost înlăturată complet din canonul Bibliei creștine.
Cu toate acestea, Cartea lui Enoh nu a fost complet uitată. Biserica Ortodoxă Etiopiană a păstrat-o ca parte a canonului său biblic până în ziua de azi, ceea ce arată că în anumite tradiții religioase, aceasta continuă să fie considerată o lucrare de inspirație divină.
În contextul modern, Cartea lui Enoh a fost redescoperită datorită traducerilor și cercetărilor academice, iar mulți o consideră o lucrare importantă pentru înțelegerea religiei și mitologiei antice. Deși nu face parte din Biblia standard, ea continuă să inspire studii teologice și discuții despre originile și diversitatea credinței.